CAPITOLUL 3 – Integritatea FFN

Art. 60 [Litigii referitoare la terenurile din FFN proprietate publică]

(1) În litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra FFN proprietate publică a statului, titularul dreptului de administrare are obligaţia să arate instanţei cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Titularul dreptului de administrare răspunde pentru prejudiciile/prejudiciile forestiere cauzate ca urmare a neîndeplinirii acestor obligaţii.
(2) În litigiile referitoare la dreptul de administrare a fondului forestier proprietate publică, titularul acestui drept stă în instanţă în nume propriu.

Art. 59 [Accesul în fondul forestier în alte scopuri]

Accesul pe terenurile din FFN este permis pentru:
a) personalul din cadrul structurilor de administrare/prestare servicii silvice;
b) personalul cu atribuţii de control şi de constatare a încălcării prevederilor prezentei legi;
c) personalul din cadrul structurilor de administrare a ariilor naturale protejate;
d) personalul împuternicit pentru gestionarea fondurilor cinegetice;
e) personalul implicat în activităţi de proiectare, dezvoltare tehnologică şi cercetare ştiinţifică;
f) personalul responsabil cu realizarea IFN;
g) personalul din cadrul entităţilor care desfăşoară legal activităţi în FFN;
h) reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale sau jurnalişti, pe răspunderea proprie, în condiţiile prezentei legi.

Art. 58 [Accesul în scop recreativ pe terenurile din FFN]

(1) Accesul persoanelor, pedestru sau cu bicicleta, pe terenurile din FFN este liber şi se realizează pe propria răspundere a acestora, fără a se produce prejudicii.
(2) Accesul persoanelor prevăzute la alin. (1) se restricţionează de către administrator/proprietar pentru perioade limitate în zonele de risc la incendii, în zonele de risc în care se realizează lucrări de exploatare forestieră sau activităţi de vânătoare, în zonele de protecţie strictă în care accesul persoanelor este interzis pentru considerente privind protecţia mediului, pe terenurile prevăzute la art. 1 alin. (3) lit. g), cu excepţia drumurilor forestiere, în situaţia în care nu sunt localizate în perimetrele care fac obiectul situaţiilor enumerate.
(3) Structurile de administrare pot restricţiona temporar accesul în condiţiile alin. (2) pentru asigurarea condiţiilor de siguranţă a persoanelor, prin afişarea acestor restricţii la loc vizibil.
(4) În pădurile situate în ariile naturale protejate, accesul public în pădure poate fi restricţionat prin reglementările planurilor de management ale ariilor naturale protejate.
(5) Amenajarea în FFN de poteci şi trasee pentru plimbare, alergare, turism ecvestru şi biciclete se face cu acordul administratorului, pentru pădurile proprietate publică sau privată a statului, sau cu acordul proprietarului, în cazul celorlalte forme de proprietate. În pădurile din arii naturale protejate, amenajările se pot realiza numai cu aprobarea administratorului ariei naturale protejate.
(6) Potecile şi traseele pentru plimbare, alergare, turism ecvestru şi biciclete pot fi realizate numai din pământ, lemn şi pietriş. Realizarea acestora nu face obiectul scoaterii ori ocupărilor temporare din FFN, nu necesită autorizaţie de construire, iar pentru amenajarea acestora pot fi recoltaţi maximum 5 arbori/hectar.
(7) Accesul public în FFN cu vehicule cu mijloace de autopropulsare sau cu tracţiune animală este interzis.
(8) Prin excepţie de la prevederile alin. (7), evenimentele sportive, utilitare, de recreere şi turism care au un organizator desemnat şi care implică folosirea acestor mijloace motorizate se pot organiza numai în afara ariilor naturale protejate, pe trasee special marcate, şi numai cu acordul administratorului terenului proprietate publică sau al proprietarului, în celelalte cazuri.
(9) Prin excepţie de la prevederile alin. (7), accesul cu vehicule cu mijloace de autopropulsare sau cu tracţiune animală pe drumurile forestiere în scop de tranzitare poate fi permis în condiţiile stabilite de către proprietar/administrator atunci când drumurile deservesc obiective turistice, utilitare sau de agrement, dacă acest lucru nu pune în pericol integritatea FFN.
(10) Pentru asigurarea accesului în perimetrul iazurilor de decantare, drumurile forestiere au statut de drum de servitute. Pentru buna gestionare a siguranţei în funcţionare a iazurilor de decantare şi a sistemelor de gestionare a apelor şi securităţii structurale a acestora, se constituie o zonă de siguranţă cu o lăţime de maximum 30 metri de la limita iazului de decantare sau a sistemului de gestionare a apelor.

Art. 57 [Fragmentarea suprafeţelor de fond forestier]

De la data intrării în vigoare a prezentei legi nu pot fi dezmembrate ori dezlipite sub limita de 0,5 hectare prevăzută la art. 2 alin. (1), prin acte notariale de dezmembrare sau partaj, terenurile din FFN având categoria de folosinţă pădure, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 40 şi 41.

Art. 56 [Condiţii ale schimbului de terenuri]

(1) Pentru realizarea schimbului de terenuri în situaţiile în care unul dintre terenuri este proprietate publică, schimbul trebuie să îndeplinească cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a) să conducă la eliminarea de enclave din FFN proprietate publică a statului;
b) să determine comasarea terenurilor din FFN proprietate publică a statului;
c) să asigure majorarea suprafeţelor împădurite din zonele deficitare în păduri;
d) să fie asigurată echivalenţa valorică a terenurilor care fac obiectul schimbului, potrivit metodologiei prevăzute la art. 55, fără diminuarea suprafeţei de FFN proprietate publică.
(2) Schimbul de terenuri prevăzut la alin. (1) se iniţiază de către administratorul terenurilor din FFN proprietate publică sau de către proprietar, în cazul terenurilor din FFN proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, şi se aprobă prin ordin al conducătorului Autorităţii.
(3) În situaţia în care suprafaţa terenurilor din FFN este sub 30% din suprafaţa judeţului, schimbul de terenuri se poate realiza doar în cadrul aceluiaşi judeţ.
(4) Schimbul se realizează numai cu terenuri din FFN, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c), în care schimbul se poate face cu terenuri cu altă destinaţie.

Art. 55 [Modul de dobândire a terenurilor forestiere de către statul român]

(1) Procedura de dobândire prin cumpărare, schimb sau donaţie, prin Romsilva şi prin ceilalţi administratori ai FFN proprietate publică, în condiţiile prevăzute la art. 53, de evaluare a terenurilor forestiere din proprietatea publică şi a vegetaţiei forestiere aferente, precum şi de evaluare a terenurilor forestiere care fac obiectul trecerii din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a acestuia în vederea reconstituirii dreptului de proprietate se aprobă prin hotărâre a Guvernului la propunerea Autorităţii, în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Pentru suprafeţele de până la 500 hectare inclusiv, statul, prin Romsilva, îşi exercită dreptul de preempţiune la cumpărarea de terenuri din FFN, până la valorile maxime stabilite potrivit procedurii prevăzute la alin. (1).
(3) Pentru suprafeţele de peste 500 hectare, statul, prin Romsilva, îşi exercită dreptul de preempţiune la cumpărarea de terenuri din FFN, în condiţiile alin. (1), cu posibilitatea de negociere cu o valoare suplimentară care nu poate să depăşească 15% din valoarea stabilită potrivit procedurii prevăzute la alin. (1).

Art. 54 [Schimbul de terenuri]

(1) Administratorii terenurilor din FFN proprietate a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale iau măsuri de lichidare a enclavelor, de corectare a perimetrului FFN şi de comasare a terenurilor pe care le administrează prin schimburi de terenuri prin acte autentice.
(2) Terenurile care fac obiectul schimbului au/dobândesc destinaţie forestieră.
(3) Schimbul terenurilor se realizează minim în echivalenţă ca suprafaţă sau în echivalenţa valorică.

Art. 53 [Dreptul de preempţiune la cumpărarea terenurilor proprietate privată incluse în FFN]

(1) Prin derogare de la dispoziţiile art. 1.746 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, terenurile din FFN aflate în proprietate privată se vând cu respectarea, în ordine, a dreptului de preempţiune al coproprietarilor, al proprietarilor terenurilor învecinate din FFN, al statului român exercitat prin Romsilva şi al unităţilor administrativ teritoriale, la preţ şi în condiţii egale.
(2) Vânzătorul are obligaţia de a-i înştiinţa în scris pe toţi preemptorii prevăzuţi la alin. (1), prin executor judecătoresc sau notar public, despre intenţia de vânzare, arătând şi preţul cerut pentru terenul ce urmează a fi vândut. În cazul în care coproprietarii sau vecinii fondului, alţii decât administratorul terenurilor din FFN proprietate publică a statului, nu au domiciliul ori sediul cunoscut, înştiinţarea ofertei de vânzare se înregistrează la primăria sau, după caz, primăriile în raza cărora este situat terenul şi se afişează, în aceeaşi zi, la sediul primăriei, prin grija secretarului consiliului local.
(3) Titularii dreptului de preempţiune trebuie să îşi manifeste în scris intenţia de cumpărare şi să comunice acceptarea ofertei de vânzare sau, după caz, să o înregistreze la sediul primăriei unde aceasta a fost afişată, în termen de 30 de zile de la data comunicării ofertei de vânzare ori, după caz, de la data afişării acesteia la sediul primăriei.
(4) Dacă în termenul prevăzut la alin. (3) niciunul dintre preemptori nu îşi manifestă intenţia de cumpărare, vânzarea terenului este liberă. În faţa notarului public dovada înştiinţării preemptorilor se face cu copie de pe comunicările făcute sau, dacă este cazul, cu certificatul eliberat de primărie, după expirarea termenului de 30 de zile în care trebuia manifestată intenţia de cumpărare.
(5) Nerespectarea de către vânzător a obligaţiei prevăzute la alin. (2) sau vânzarea terenului la un preţ mai mic ori în condiţii mai avantajoase decât cele arătate în oferta de vânzare atrage nulitatea absolută a vânzării.
(6) Statul român poate dobândi terenuri din FFN aflate în proprietate privată în condiţiile prevederilor art. 863 lit. c) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Terenurile astfel dobândite intră în proprietatea publică a statului.

Art. 52 [Concesionarea terenurilor din FFN]

(1) Terenurile din FFN proprietate publică a statului nu pot fi concesionate, cu excepţia:
a) terenurilor aferente obiectivelor instalate în FFN înainte de anul 1990, pe durata existenţei construcţiilor, dar nu mai mult de 49 de ani;
b) terenurilor aferente activelor vândute de către Romsilva, pe durata existenţei construcţiilor, dar nu mai mult de 49 de ani de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare;
c) terenurilor aferente activelor închiriate de către Romsilva, pe o durată de maximum 5 ani de la data încheierii contractului de închiriere.
(2) Calculul valorii redevenţei rezultate din concesionarea terenurilor din fondul forestier proprietate publică a statului se stabileşte prin metodologie, aprobată prin hotărâre a Guvernului în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 50 [Materialul lemnos rezultat ca urmare a scoaterii sau ocupării]

Materialul lemnos rezultat în urma defrişării vegetaţiei forestiere de pe terenurile scoase definitiv sau ocupate temporar din FFN revine proprietarului, în cazul terenurilor proprietate privată şi al celor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv administratorului, în cazul terenurilor proprietate publică a statului, cu excepţia situaţiilor în care prin lege nu se dispune altfel.

Art. 48 [Înscrierea în cartea funciară a terenurilor care fac obiectul scoaterii definitive din FFN]

(1) Terenurile pentru care a fost emisă aprobarea de scoatere definitivă din FFN şi terenurile preluate în compensare dobândesc situaţia juridică a terenurilor pe care le înlocuiesc şi se înscriu în cartea funciară în baza actului de aprobare şi a procesului-verbal de predare-primire, încheiat între părţi, în cuprinsul cărora imobilele sunt identificate cu număr cadastral/topografic şi număr de carte funciară.
(2) Obligaţia de edificare a obiectivului pentru care a fost obţinută aprobarea de scoatere definitivă în condiţiile prevăzute la art. 40 şi 41 se notează în cartea funciară.

Art. 47 [Schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor cu destinaţie forestieră]

(1) Schimbarea categoriei de folosinţă silvică a terenurilor cu destinaţie forestieră, pe perioada de aplicare a amenajamentului silvic, în altă categorie de folosinţă silvică se face la solicitarea beneficiarului şi se aprobă prin ordin al conducătorului Autorităţii.
(2) Schimbarea categoriei de folosinţă silvică a terenurilor cu destinaţie forestieră de la folosinţa „pădure” la altă categorie de folosinţă silvică se face cu plata unei taxe echivalente cu taxa pentru scoaterea definitivă a terenurilor din FFN, prevăzută la art. 45 alin. (1) lit. a), care se virează în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie silvică.
(3) Fac excepţie de la prevederile alin. (2):
a) terenurile necesare construcţiei de drumuri forestiere şi realizării de lucrări de corectare a torenţilor;
b) terenurile necesare înfiinţării de pepiniere silvice cu o suprafaţă de maximum 1 hectar;
c) terenurile necesare depozitelor de material lemnos cu o suprafaţă de maximum 1 hectar;
d) terenurile necesare amplasării unor instalaţii şi echipamente de cercetare în domeniul silvic;
e) terenurile necesare constituirii culoarului de frontieră şi a fâşiei de protecţie a frontierei de stat, cele destinate realizării unor obiective din cadrul Sistemului integrat de securizare a frontierei;
f) terenurile destinate realizării unor centre de antrenament la solicitarea instituţiilor din sistemul naţional de apărare şi ordine publică;
g) terenurile destinate extinderii zonei de siguranţă a liniilor electrice existente şi a infrastructurii de transport rutier şi feroviar.
(4) Schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor prevăzute la alin. (3) lit. a)-d) se face la solicitarea proprietarului/administratorului de fond forestier, a celor prevăzute la alin. (3) lit. e) şi f) se face la solicitarea instituţiilor din sistemul naţional de apărare şi ordine publică, iar a celor prevăzute la alin. (3) lit. g) se face la solicitarea deţinătorului obiectivului.
(5) Corecţia erorilor de încadrare în ceea ce priveşte categoriile de folosinţă, identificate cu ocazia elaborării/revizuirii amenajamentului silvic, este scutită de plata taxelor prevăzute la alin. (2).
(6) Exceptarea de la plata taxei echivalente cu taxa pentru scoaterea definitivă a terenurilor din FFN, prevăzută la art. 45 alin. (1) lit. a), pentru schimbarea categoriei de folosinţă silvică a terenurilor din FFN, ai cărei beneficiari sunt entităţi care desfăşoară activitate economică, se face cu respectarea legislaţiei europene şi naţionale în domeniul ajutorului de stat.

Art. 46 [Obligaţii financiare pentru terenurile care se ocupă temporar din FFN]

(1) Pentru terenurile care se ocupă temporar din FFN necesare realizării obiectivelor prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. b) şi c), obligaţiile financiare sunt următoarele:
a) garanţia, echivalentă cu taxa pentru scoaterea definitivă a terenurilor din FFN cu compensare, care se achită anticipat emiterii aprobării şi se depune în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie silvică, fond aflat la dispoziţia Autorităţii;
b) chiria, care se achită proprietarului, în cazul terenurilor proprietate privată şi al celor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale; pentru terenurile proprietate publică a statului, 30% din chirie se depune în fondul de conservare şi regenerare a pădurilor, 20% se achită administratorului, iar 50% se depune în fondul de accesibilizare a pădurilor;
c) contravaloarea pierderii de creştere determinate de exploatarea lemnului înainte de vârsta exploatabilităţii tehnice, care se achită proprietarului terenului pentru terenurile proprietate privată şi cele proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale; pentru terenurile proprietate publică a statului, contravaloarea pierderii de creştere se achită administratorului, care o depune în fondul de conservare şi regenerare a pădurilor;
d) valoarea obiectivelor dezafectate de pe terenurile respective, care se achită administratorului în cazul terenurilor proprietate publică a statului, respectiv proprietarului în celelalte cazuri;
e) cheltuielile de reinstalare a vegetaţiei forestiere şi de întreţinere a acesteia până la realizarea stării de masiv, care se depun în fondul de conservare şi regenerare a pădurilor.
(2) Ocuparea temporară a terenurilor din FFN proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale în cazul prevăzut la art. 38 alin. (1) lit. a), al căror beneficiar este statul sau unitatea administrativ-teritorială, se face fără plata obligaţiilor financiare prevăzute la alin. (1) lit. a)-c).
(3) Ocuparea temporară a terenurilor din FFN proprietate privată în cazul prevăzut la art. 38 alin. (1) lit. a), al căror beneficiari sunt statul sau unităţile administrativ-teritoriale, se face fără plata obligaţiilor financiare prevăzute la alin. (1) lit. a).
(4) Ocuparea temporară a terenurilor din FFN, fără plata obligaţiilor, potrivit dispoziţiilor alin. (2) şi (3), în favoarea unor entităţi care desfăşoară activitate economică, se face cu respectarea prevederilor europene şi naţionale în domeniul ajutorului de stat.
(5) Obligaţiile financiare prevăzute la alin. (1) lit. b)-e) se achită anticipat predării-primirii terenului pentru care a fost emisă aprobarea de ocupare temporară din FFN.
(6) Predarea-primirea terenului pentru care s-a aprobat ocuparea temporară din FFN se face în prezenţa reprezentantului Gărzii Forestiere competente teritorial în termen de maximum 180 de zile de la data aprobării.
(7) În situaţia nepreluării de către beneficiar a terenului în termenul prevăzut la alin. (6), Garda Forestieră competentă teritorial iniţiază demersurile legale pentru revocarea actului de aprobare emis pentru scoaterea definitivă.

Art. 45 [Obligaţii financiare în cazul terenurilor scoase definitiv din FFN]

(1) Pentru terenurile care se scot definitiv din FFN, în cazurile prevăzute la art. 41, obligaţiile financiare sunt următoarele:
a) taxa pentru scoaterea definitivă a terenurilor din FFN, care se achită anticipat emiterii aprobării de scoatere definitivă şi se depune în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie silvică, aflat la dispoziţia Autorităţii;
b) contravaloarea terenului scos definitiv din FFN, care se achită proprietarului terenului pentru terenurile proprietate privată. Pentru terenurile proprietate publică a statului/unităţilor administrativ-teritoriale, suma prevăzută la art. 41 alin. (5) se virează în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie silvică; contravaloarea terenului scos definitiv din FFN nu se achită în cazul scoaterilor definitive cu compensare;
c) contravaloarea pierderii de creştere determinate de exploatarea lemnului înainte de vârsta exploatabilităţii tehnice, care se achită proprietarului terenului pentru terenurile proprietate privată sau proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, iar pentru terenurile proprietate publică a statului, administratorului pădurilor proprietate publică a statului, făcându-se venit la fondul de conservare şi regenerare a pădurilor;
d) contravaloarea obiectivelor dezafectate; în cazul pădurilor proprietate publică a statului, aceasta se achită administratorului, iar pentru celelalte forme de proprietate, se achită proprietarului;
e) cheltuielile de instalare a vegetaţiei forestiere şi de întreţinere a acesteia până la realizarea stării de masiv, numai pentru cazurile prevăzute la art. 41 alin. (1), sume care se depun în fondul de conservare şi regenerare a pădurilor. Obligaţia de instalare a vegetaţiei forestiere şi de întreţinere a acesteia până la realizarea stării de masiv, în regie proprie sau prin prestări de servicii, este în sarcina ocolului silvic care administrează sau asigură serviciile silvice.
(2) Obligaţiile financiare prevăzute la alin. (1) lit. b)-e) se achită anticipat predării-primirii terenului pentru care a fost emisă aprobarea de scoatere definitivă din FFN.
(3) Predarea-primirea terenului pentru care există aprobarea de scoatere definitivă din FFN se face pe bază de proces-verbal încheiat între beneficiarul scoaterii definitive şi ocolul silvic care asigură administrarea/serviciile silvice, în prezenţa reprezentantului Gărzii Forestiere competente teritorial, numai după achitarea obligaţiilor financiare prevăzute la alin. (1) lit. b)-e), după caz, în termen de maximum 180 de zile de la data aprobării scoaterii definitive.
(4) Nepreluarea terenului pentru care există aprobarea de scoatere definitivă din FFN în termenul prevăzut la alin. (3) determină revocarea sau, după caz, anularea actului administrativ emis pentru aprobarea scoaterii definitive a terenului din FFN, în condiţiile legii. Constatarea se face de către Garda Forestieră competentă teritorial.
(5) Pentru terenurile proprietate publică, scoaterea definitivă din FFN pentru realizarea obiectivelor prevăzute la art. 40 alin. (1) se face fără plata obligaţiilor financiare prevăzute la alin. (1).

Art. 44 [Aprobarea scoaterilor definitive din FFN şi a ocupărilor temporare a terenurilor din FFN]

(1) Solicitările de ocupare temporară a terenurilor din FFN sau de scoatere definitivă, în condiţiile prevăzute la art. 38, 40 şi 41, cu acordul proprietarului şi avizate favorabil de ocolul silvic care asigură administrarea şi/sau serviciile silvice, în cazul proprietăţii private şi proprietăţii publice a unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv cu avizul Romsilva, al INCDS, al instituţiilor de învăţământ de stat cu profil silvic sau al ocolului silvic înfiinţat de RAAPPS, după caz, în cazul terenurilor din FFN proprietate publică a statului, se aprobă de către:
a) conducătorul Gărzii Forestiere competente teritorial, pentru suprafeţe de până la 1 hectar inclusiv;
b) conducătorul Autorităţii, cu avizul Gărzii Forestiere competente teritorial, pentru suprafeţe de la 1 hectar până la 10 hectare inclusiv;
c) Guvern, la propunerea Autorităţii, cu avizul Gărzii Forestiere competente teritorial, pentru suprafeţe de peste 10 hectare, cu excepţia situaţiilor în care prin lege se dispune altfel.
(2) Acordul proprietarului pentru terenurile din FFN proprietate privată, prevăzut la alin. (1), se emite sub forma înscrisului sub semnătură privată pentru ocuparea temporară a terenurilor forestiere din FFN necesare realizării/extinderii/modernizării/dezafectării obiectivelor/lucrărilor prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. a), surselor/reţelelor/sistemelor/parcurilor prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. c), precum şi obiectivelor/lucrărilor de utilitate publică, de interes naţional, judeţean sau local de transport şi distribuţie de petrol, gaze naturale şi energie electrică, prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a), şi se depune în copie certificată pentru conformitate cu originalul de iniţiatorul proiectului la instituţia competentă să emită avizul/aprobarea de ocupare temporară.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), ocuparea temporară a terenurilor din FFN se face fără acordul proprietarului atunci când nu se prezintă un titlu valabil sau nu sunt cunoscuţi proprietarii, precum şi în situaţia succesiunilor nedeschise ori a succesorilor necunoscuţi. Acordul proprietarului în acest caz se suplineşte prin declaraţia iniţiatorului proiectului de asumare proprie a răspunderii şi care descrie imposibilitatea obţinerii acordului proprietarilor.
(4) În situaţia prevăzută la alin. (3), sumele datorate pentru ocuparea temporară, inclusiv valoarea lemnului valorificat, se consemnează cu titlu de indemnizaţie într-un cont bancar deschis pe numele iniţiatorului proiectului şi se eliberează ulterior persoanelor care fac dovada proprietăţii, prin dispoziţia iniţiatorului proiectului, în condiţiile prezentei legi.
(5) În cazul prevăzut la art. 38 alin. (1) lit. b), acordul proprietarului de teren din FFN proprietate privată se emite în formă autentică.
(6) Ocuparea temporară a unor terenuri din FFN pentru intervenţii cu caracter urgent pentru execuţia lucrărilor de punere în siguranţă a infrastructurii de transport rutier şi feroviar, pentru remedierea unor deranjamente sau avarii la reţelele de telecomunicaţii, de transport sau de distribuţie a energiei electrice, la conductele de apă, canalizare, gaze, precum şi la alte instalaţii similare se aprobă de conducătorul Gărzii Forestiere competente teritorial, în baza unei solicitări emise de Guvern/autoritatea competentă/administratorul infrastructurii/operatorul de transport sau distribuţie, după caz, pentru o perioadă de maximum 90 de zile, fără a mai fi necesară plata garanţiei pentru ocuparea temporară de terenuri din FFN.
(7) În cazul prevăzut la alin. (6), beneficiarul ocupării temporare a unor terenuri din FFN este obligat să achite contravaloarea prejudiciilor produse, a pierderii de creştere a arborilor, precum şi a lucrărilor necesare aducerii terenului la starea iniţială, stabilită pe bază de deviz, întocmit de către ocolul silvic care asigură administrarea şi/sau serviciile silvice şi avizat de conducătorul Gărzii Forestiere competente teritorial, devizul constituind titlu executoriu.
(8) Contravaloarea prevăzută la alin. (7) se achită, în termen de 30 de zile de la data comunicării devizului prevăzut la acelaşi alineat, către beneficiar.

Art. 43 [Condiţii de includere a terenurilor cu alte destinaţii în FFN]

(1) Proprietarii terenurilor prevăzute la art. 3 alin. (1) pot solicita schimbarea destinaţiei acestora în terenuri cu destinaţie forestieră.
(2) Proprietarii terenurilor care în mod voluntar optează pentru schimbarea destinaţiei terenului agricol în teren cu destinaţie forestieră beneficiază de ajutor de stat similar/în aceleaşi condiţii ca proprietarii care au accesat măsura de sprijin privind împădurirea terenurilor agricole.
(3) Schimbarea destinaţiei terenurilor prevăzute la art. 4 alin. (1), precum şi a altor terenuri pentru care proprietarul a optat pentru includerea lor în FFN, situaţie în care se elaborează amenajament silvic sau sunt incluse într-un amenajament silvic existent, este scutită de taxe şi impozite şi se aprobă prin ordin al Autorităţii.

Art. 42 [Proprietatea şi destinaţia terenurilor care au făcut obiectul scoaterii din FFN]

(1) Terenurile scoase definitiv din FFN devin proprietatea beneficiarului scoaterii în momentul efectuării operaţiunii de predare-primire, în condiţiile prevăzute la art. 45 alin. (3), şi dobândesc destinaţia pe care acesta a solicitat-o şi care i-a fost aprobată.
(2) Se exceptează de la prevederile art. 40 terenurile aflate în perimetrul fâşiei de protecţie a frontierei de stat, care fac parte din domeniul public şi care, prin natura lor, sunt destinate protecţiei şi întreţinerii liniei de frontieră.
(3) Se interzice schimbarea destinaţiei obiectivului construit pe terenul care a făcut obiectul scoaterii definitive din FFN mai devreme de 5 ani de la data recepţiei finale a obiectivului. Constatarea schimbării destinaţiei obiectivului construit revine în sarcina Gărzii Forestiere competente teritorial. În situaţia schimbării destinaţiei obiectivului construit pe terenul care a făcut obiectul scoaterii definitive din FFN mai devreme de 5 ani, Garda Forestieră competentă teritorial iniţiază demersurile legale pentru anularea actului de aprobare emis pentru scoaterea definitivă, aprobată în condiţiile art. 44 alin. (1), şi obligarea beneficiarului scoaterii definitive să aducă la starea iniţială terenul scos definitiv din fondul forestier, pe cheltuiala acestuia.

Art. 41 [Scoaterea definitivă din FFN cu compensare]

(1) Prin excepţie de la prevederile art. 39, pot fi scoase definitiv din FFN, cu condiţia compensării acestora cu alte terenuri şi a plăţii anticipate a sumelor prevăzute la art. 45 alin. (1) lit. a) şi c)-e), fără reducerea suprafeţei de teren, numai terenurile necesare realizării sau extinderii următoarelor categorii de lucrări şi obiective:
a) exploatarea resurselor minerale prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Beneficiarul scoaterii definitive a terenurilor din FFN, inclusiv pentru terenurile din FFN prevăzute la alin. (4), este persoana care deţine permis/licenţă pentru exploatarea resurselor minerale sau proprietarul, în baza unui contract de asociere încheiat cu persoana care deţine permis/licenţă pentru exploatarea resurselor minerale aferente proprietăţii respective;
b) obiective turistice, de agrement, inclusiv structuri de primire turistice, lăcaşe de cult, obiective sportive, medicale, precum şi obiective sociale realizate numai de furnizorii de servicii sociale; pentru teritoriul administrativ în zonele de interes economic al Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării” se pot realiza pontoane de acostare pentru ambarcaţiuni cu scop turistic şi de agrement şi de aprovizionare cu alimente şi combustibil. Beneficiarul scoaterii definitive a terenurilor din FFN este persoana fizică sau juridică solicitantă care realizează obiectivul. Scoaterea definitivă a terenurilor din FFN pentru realizarea acestor obiective în extravilanul localităţilor se poate aproba numai în baza avizului arhitectului-şef de judeţ;
c) locuinţe sau case de vacanţă, numai pe terenurile din FFN proprietate privată, cu excepţia judeţelor deficitare în păduri. Beneficiarul scoaterii definitive a terenurilor din FFN este persoana proprietară a terenului;
d) obiective vândute de către Romsilva ale căror terenuri aferente sunt concesionate, precum şi obiective instalate în FFN înainte de anul 1990; beneficiarul scoaterii definitive a terenurilor din FFN este persoana proprietară a obiectivului vândut de către Romsilva sau a obiectivului instalat în FFN înainte de anul 1990;
e) monumente istorice, precum şi lucrări şi/sau construcţii hidrotehnice şi de acvacultură. Beneficiarul scoaterii definitive a terenurilor din FFN este persoana fizică sau juridică solicitantă care realizează obiectivul.
(2) Amplasarea obiectivelor prevăzute la alin. (1) lit. c) se face cu respectarea următoarelor condiţii cumulative:
a) construcţia şi terenul pe care se amplasează sunt proprietatea aceleiaşi persoane;
b) în cazul terenurilor încadrate în categoriile de folosinţă pădure şi terenuri destinate împăduririi, suprafaţa maximă care poate face obiectul scoaterii definitive din FFN, incluzând construcţia, accesul şi împrejmuirea, este de maximum 500 metri pătraţi, în cazul proprietăţilor forestiere mai mari de 5 hectare, şi de 1% din suprafaţa proprietăţii, dar maximum 300 metri pătraţi, în cazul proprietăţilor forestiere mai mici de 5 hectare.
(3) Compensarea prevăzută la alin. (1) se realizează cu un teren care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) are suprafaţa de cel puţin 3 ori suprafaţa terenului care face obiectul scoaterii din FFN;
b) valoarea terenului cu care se realizează compensarea este de 5 ori valoarea terenului care face obiectul scoaterii din FFN.
(4) Scoaterea definitivă a terenurilor din FFN aparţinând formelor asociative de proprietate asupra terenurilor prevăzute la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, este permisă pentru amplasarea/extinderea/modernizarea obiectivelor şi lucrărilor prevăzute la alin. (1) şi la art. 40; terenurile oferite în compensare intră în proprietatea formelor asociative şi întregesc drepturile membrilor proporţional cu cotele deţinute.
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), pentru suprafeţele de sub 50 metri pătraţi, beneficiarul scoaterii definitive poate să nu ofere teren în compensare, situaţie în care trebuie să plătească, anticipat aprobării, o sumă de 5 ori mai mare decât valoarea terenului care face obiectul scoaterii, sumă care se virează în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie silvică, situaţie în care nu achită cheltuielile de instalare şi întreţinere a vegetaţiei forestiere până la realizarea stării de masiv.
(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), pentru activităţile de exploatare a resurselor minerale de substanţe utile nemetalifere şi roci utile, terenul oferit în compensare este cel puţin egal ca suprafaţă şi valoare cu terenul scos definitiv din FFN.
(7) Tariful procentual prevăzut în anexa nr. 2 la Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este 100 şi se aplică la calculul obligaţiilor financiare prevăzute la art. 45 şi 47, în cazul scoaterilor definitive cu compensare a terenurilor din FFN şi a schimbării categoriei de folosinţă.
(8) Terenurile cu care se realizează compensarea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie numai din afara FFN, dar limitrofe acestuia, apte de a fi împădurite. În situaţia în care suprafaţa minimă a unui teren cu care se realizează compensarea este mai mare de 10 hectare, acesta poate să nu fie limitrof FFN, dar trebuie să fie compact. Nu se poate realiza compensarea cu terenuri degradate, terenuri neproductive din punct de vedere silvic sau cu terenuri situate în zonele de stepă, alpină şi subalpină.
(9) Terenurile prevăzute la alin. (8) devin terenuri cu destinaţie forestieră şi sunt incluse în FFN.
(10) În judeţele în care suprafaţa terenurilor din FFN este sub 30% din suprafaţa judeţului, compensarea se realizează numai cu terenuri din cadrul aceluiaşi judeţ.
(11) Amenajările necesare pentru realizarea pădurilor-parc sunt permise numai în situaţia în care realizarea amenajărilor nu implică tăieri de arbori sau defrişări şi nu fac obiectul scoaterii definitive ori a ocupărilor temporare din FFN.
(12) Autorizarea construcţiilor la distanţe mai mici de 50 metri de liziera pădurii, în afara FFN, cu excepţia obiectivelor de interes naţional, judeţean sau local, se face cu avizul Gărzii Forestiere competente teritorial.