(1) Proprietarii terenurilor prevăzute la art. 3 alin. (1) pot solicita schimbarea destinaţiei acestora în terenuri cu destinaţie forestieră.
(2) Proprietarii terenurilor care în mod voluntar optează pentru schimbarea destinaţiei terenului agricol în teren cu destinaţie forestieră beneficiază de ajutor de stat similar/în aceleaşi condiţii ca proprietarii care au accesat măsura de sprijin privind împădurirea terenurilor agricole.
(3) Schimbarea destinaţiei terenurilor prevăzute la art. 4 alin. (1), precum şi a altor terenuri pentru care proprietarul a optat pentru includerea lor în FFN, situaţie în care se elaborează amenajament silvic sau sunt incluse într-un amenajament silvic existent, este scutită de taxe şi impozite şi se aprobă prin ordin al Autorităţii.
SECŢIUNEA 3 – Scoaterea terenurilor din FFN şi includerea terenurilor în FFN
Art. 42 [Proprietatea şi destinaţia terenurilor care au făcut obiectul scoaterii din FFN]
(1) Terenurile scoase definitiv din FFN devin proprietatea beneficiarului scoaterii în momentul efectuării operaţiunii de predare-primire, în condiţiile prevăzute la art. 45 alin. (3), şi dobândesc destinaţia pe care acesta a solicitat-o şi care i-a fost aprobată.
(2) Se exceptează de la prevederile art. 40 terenurile aflate în perimetrul fâşiei de protecţie a frontierei de stat, care fac parte din domeniul public şi care, prin natura lor, sunt destinate protecţiei şi întreţinerii liniei de frontieră.
(3) Se interzice schimbarea destinaţiei obiectivului construit pe terenul care a făcut obiectul scoaterii definitive din FFN mai devreme de 5 ani de la data recepţiei finale a obiectivului. Constatarea schimbării destinaţiei obiectivului construit revine în sarcina Gărzii Forestiere competente teritorial. În situaţia schimbării destinaţiei obiectivului construit pe terenul care a făcut obiectul scoaterii definitive din FFN mai devreme de 5 ani, Garda Forestieră competentă teritorial iniţiază demersurile legale pentru anularea actului de aprobare emis pentru scoaterea definitivă, aprobată în condiţiile art. 44 alin. (1), şi obligarea beneficiarului scoaterii definitive să aducă la starea iniţială terenul scos definitiv din fondul forestier, pe cheltuiala acestuia.
Art. 41 [Scoaterea definitivă din FFN cu compensare]
(1) Prin excepţie de la prevederile art. 39, pot fi scoase definitiv din FFN, cu condiţia compensării acestora cu alte terenuri şi a plăţii anticipate a sumelor prevăzute la art. 45 alin. (1) lit. a) şi c)-e), fără reducerea suprafeţei de teren, numai terenurile necesare realizării sau extinderii următoarelor categorii de lucrări şi obiective:
a) exploatarea resurselor minerale prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Beneficiarul scoaterii definitive a terenurilor din FFN, inclusiv pentru terenurile din FFN prevăzute la alin. (4), este persoana care deţine permis/licenţă pentru exploatarea resurselor minerale sau proprietarul, în baza unui contract de asociere încheiat cu persoana care deţine permis/licenţă pentru exploatarea resurselor minerale aferente proprietăţii respective;
b) obiective turistice, de agrement, inclusiv structuri de primire turistice, lăcaşe de cult, obiective sportive, medicale, precum şi obiective sociale realizate numai de furnizorii de servicii sociale; pentru teritoriul administrativ în zonele de interes economic al Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării” se pot realiza pontoane de acostare pentru ambarcaţiuni cu scop turistic şi de agrement şi de aprovizionare cu alimente şi combustibil. Beneficiarul scoaterii definitive a terenurilor din FFN este persoana fizică sau juridică solicitantă care realizează obiectivul. Scoaterea definitivă a terenurilor din FFN pentru realizarea acestor obiective în extravilanul localităţilor se poate aproba numai în baza avizului arhitectului-şef de judeţ;
c) locuinţe sau case de vacanţă, numai pe terenurile din FFN proprietate privată, cu excepţia judeţelor deficitare în păduri. Beneficiarul scoaterii definitive a terenurilor din FFN este persoana proprietară a terenului;
d) obiective vândute de către Romsilva ale căror terenuri aferente sunt concesionate, precum şi obiective instalate în FFN înainte de anul 1990; beneficiarul scoaterii definitive a terenurilor din FFN este persoana proprietară a obiectivului vândut de către Romsilva sau a obiectivului instalat în FFN înainte de anul 1990;
e) monumente istorice, precum şi lucrări şi/sau construcţii hidrotehnice şi de acvacultură. Beneficiarul scoaterii definitive a terenurilor din FFN este persoana fizică sau juridică solicitantă care realizează obiectivul.
(2) Amplasarea obiectivelor prevăzute la alin. (1) lit. c) se face cu respectarea următoarelor condiţii cumulative:
a) construcţia şi terenul pe care se amplasează sunt proprietatea aceleiaşi persoane;
b) în cazul terenurilor încadrate în categoriile de folosinţă pădure şi terenuri destinate împăduririi, suprafaţa maximă care poate face obiectul scoaterii definitive din FFN, incluzând construcţia, accesul şi împrejmuirea, este de maximum 500 metri pătraţi, în cazul proprietăţilor forestiere mai mari de 5 hectare, şi de 1% din suprafaţa proprietăţii, dar maximum 300 metri pătraţi, în cazul proprietăţilor forestiere mai mici de 5 hectare.
(3) Compensarea prevăzută la alin. (1) se realizează cu un teren care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) are suprafaţa de cel puţin 3 ori suprafaţa terenului care face obiectul scoaterii din FFN;
b) valoarea terenului cu care se realizează compensarea este de 5 ori valoarea terenului care face obiectul scoaterii din FFN.
(4) Scoaterea definitivă a terenurilor din FFN aparţinând formelor asociative de proprietate asupra terenurilor prevăzute la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, este permisă pentru amplasarea/extinderea/modernizarea obiectivelor şi lucrărilor prevăzute la alin. (1) şi la art. 40; terenurile oferite în compensare intră în proprietatea formelor asociative şi întregesc drepturile membrilor proporţional cu cotele deţinute.
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), pentru suprafeţele de sub 50 metri pătraţi, beneficiarul scoaterii definitive poate să nu ofere teren în compensare, situaţie în care trebuie să plătească, anticipat aprobării, o sumă de 5 ori mai mare decât valoarea terenului care face obiectul scoaterii, sumă care se virează în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie silvică, situaţie în care nu achită cheltuielile de instalare şi întreţinere a vegetaţiei forestiere până la realizarea stării de masiv.
(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), pentru activităţile de exploatare a resurselor minerale de substanţe utile nemetalifere şi roci utile, terenul oferit în compensare este cel puţin egal ca suprafaţă şi valoare cu terenul scos definitiv din FFN.
(7) Tariful procentual prevăzut în anexa nr. 2 la Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este 100 şi se aplică la calculul obligaţiilor financiare prevăzute la art. 45 şi 47, în cazul scoaterilor definitive cu compensare a terenurilor din FFN şi a schimbării categoriei de folosinţă.
(8) Terenurile cu care se realizează compensarea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie numai din afara FFN, dar limitrofe acestuia, apte de a fi împădurite. În situaţia în care suprafaţa minimă a unui teren cu care se realizează compensarea este mai mare de 10 hectare, acesta poate să nu fie limitrof FFN, dar trebuie să fie compact. Nu se poate realiza compensarea cu terenuri degradate, terenuri neproductive din punct de vedere silvic sau cu terenuri situate în zonele de stepă, alpină şi subalpină.
(9) Terenurile prevăzute la alin. (8) devin terenuri cu destinaţie forestieră şi sunt incluse în FFN.
(10) În judeţele în care suprafaţa terenurilor din FFN este sub 30% din suprafaţa judeţului, compensarea se realizează numai cu terenuri din cadrul aceluiaşi judeţ.
(11) Amenajările necesare pentru realizarea pădurilor-parc sunt permise numai în situaţia în care realizarea amenajărilor nu implică tăieri de arbori sau defrişări şi nu fac obiectul scoaterii definitive ori a ocupărilor temporare din FFN.
(12) Autorizarea construcţiilor la distanţe mai mici de 50 metri de liziera pădurii, în afara FFN, cu excepţia obiectivelor de interes naţional, judeţean sau local, se face cu avizul Gărzii Forestiere competente teritorial.
Art. 40 [Scoaterea definitivă din FFN fără compensare]
(1) Prin excepţie de la prevederile art. 39, este permisă reducerea suprafeţei FFN prin scoaterea definitivă a unor terenuri:
a) necesare realizării/extinderii obiectivelor/lucrărilor declarate de utilitate publică, de interes naţional, judeţean sau local, în condiţiile legii, la solicitarea beneficiarului/expropriatorului/reprezentantului expropriatorului;
b) necesare amplasării/extinderii componentelor reţelei naţionale de supraveghere meteorologică şi necesare amplasării/extinderii infrastructurii de telecomunicaţii speciale, la solicitarea Administraţiei Naţionale de Meteorologie, respectiv a Serviciului de Telecomunicaţii Speciale;
c) necesare amplasării sau a terenurilor pe care sunt amplasate capacităţi de producţie şi/sau servicii pentru apărare de interes strategic pentru securitatea naţională, la solicitarea entităţii beneficiare;
d) necesare realizării unor obiective din cadrul Sistemului integrat de securizare a frontierei de stat, precum şi pentru lucrările de investiţii, modernizare şi extindere a obiectivelor din domeniul ordinii şi siguranţei publice, la solicitarea Ministerului Afacerilor Interne;
e) necesare lucrărilor de investiţii, modernizare şi extindere a obiectivelor cu caracter militar din domeniul apărării naţionale, la solicitarea ministerului de resort;
f) necesare lucrărilor miniere declarate de interes naţional şi de utilitate publică de exploatare a zăcămintelor de lignit, executate pe terenurile forestiere achiziţionate de operatorul economic cu capital integral sau majoritar de stat în condiţiile prevăzute la art. 6 lit. a) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare, care nu fac parte din coridorul de expropriere al unei lucrări miniere declarate de interes naţional şi de utilitate publică de exploatare a zăcămintelor de lignit, dar care se regăsesc pe amplasamentul lucrării în cauză şi sunt necesare realizării lucrărilor miniere. În acest caz, beneficiarul scoaterii din FFN este operatorul economic cu capital integral sau majoritar de stat. Scoaterea definitivă a terenurilor necesare realizării lucrărilor miniere de exploatare a zăcămintelor de lignit se aprobă prin hotărâre a Guvernului;
g) pe care sunt amplasate capacităţi de extracţie gaze naturale aferente lucrărilor de interes naţional de extracţie a gazelor naturale, la solicitarea entităţii beneficiare;
h) pe care sunt amplasate situri arheologice înscrise în patrimoniul mondial UNESCO, la solicitarea autorităţii publice centrale pentru cultură;
i) necesare realizării/extinderii cimitirelor aparţinând domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale, la solicitarea acestora;
j) necesare construirii de lăcaşuri de cult pentru obiective de interes bisericesc.
(2) Scoaterea definitivă din FFN a terenurilor proprietate publică prevăzute la alin. (1) se face fără compensare cu alte terenuri şi fără plata taxei pentru scoaterea definitivă a terenurilor din FFN şi a celorlalte obligaţii financiare prevăzute la art. 45.
(3) Scoaterea definitivă din FFN, fără compensare, având ca beneficiari persoanele prevăzute la alin. (1) lit. f), care desfăşoară activitate economică, se face cu respectarea prevederilor europene şi naţionale în domeniul ajutorului de stat.
Art. 39 [Reducerea suprafeţei FFN]
(1) Este interzisă reducerea suprafeţei FFN, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 40 în care scoaterea definitivă este permisă fără compensare cu terenuri. Orice act contrar este nul de drept.
(2) Modificarea limitelor şi/sau a suprafeţei FFN se poate face:
a) în baza aprobărilor de scoatere definitivă din FFN;
b) în urma corectării limitelor terenurilor pe hotarele materializate în teren de administratorul/proprietarul acestuia;
c) în urma modificării cursurilor de apă prin procese naturale de eroziune sau depunere;
d) în urma determinării cu precizie mai ridicată a suprafeţelor;
e) în urma corectării unor amplasamente şi suprafeţe încadrate eronat ca terenuri din FFN pentru care proprietarul/administratorul deţine documente legale sau are justificări dovedite cu măsurători.
(3) Aplicarea prevederilor alin. (2) se face în baza unei metodologii aprobate prin ordin al conducătorului Autorităţii în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(4) Scoaterea definitivă a terenurilor din FFN este permisă numai pentru realizarea obiectivelor prevăzute la art. 40 şi 41. Orice act contrar este lovit de nulitate absolută.