SECŢIUNEA 5 – Schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor cu destinaţie forestieră

Materialul lemnos rezultat în urma defrişării vegetaţiei forestiere de pe terenurile scoase definitiv sau ocupate temporar din FFN revine proprietarului, în cazul terenurilor proprietate privată şi al celor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv administratorului, în cazul terenurilor proprietate publică a statului, cu excepţia situaţiilor în care prin lege nu se dispune altfel.

Metodologia privind scoaterea definitivă, ocuparea temporară şi calculul obligaţiilor băneşti se aprobă prin ordin al conducătorului Autorităţii, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(1) Terenurile pentru care a fost emisă aprobarea de scoatere definitivă din FFN şi terenurile preluate în compensare dobândesc situaţia juridică a terenurilor pe care le înlocuiesc şi se înscriu în cartea funciară în baza actului de aprobare şi a procesului-verbal de predare-primire, încheiat între părţi, în cuprinsul cărora imobilele sunt identificate cu număr cadastral/topografic şi număr de carte funciară.
(2) Obligaţia de edificare a obiectivului pentru care a fost obţinută aprobarea de scoatere definitivă în condiţiile prevăzute la art. 40 şi 41 se notează în cartea funciară.

(1) Schimbarea categoriei de folosinţă silvică a terenurilor cu destinaţie forestieră, pe perioada de aplicare a amenajamentului silvic, în altă categorie de folosinţă silvică se face la solicitarea beneficiarului şi se aprobă prin ordin al conducătorului Autorităţii.
(2) Schimbarea categoriei de folosinţă silvică a terenurilor cu destinaţie forestieră de la folosinţa „pădure” la altă categorie de folosinţă silvică se face cu plata unei taxe echivalente cu taxa pentru scoaterea definitivă a terenurilor din FFN, prevăzută la art. 45 alin. (1) lit. a), care se virează în fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie silvică.
(3) Fac excepţie de la prevederile alin. (2):
a) terenurile necesare construcţiei de drumuri forestiere şi realizării de lucrări de corectare a torenţilor;
b) terenurile necesare înfiinţării de pepiniere silvice cu o suprafaţă de maximum 1 hectar;
c) terenurile necesare depozitelor de material lemnos cu o suprafaţă de maximum 1 hectar;
d) terenurile necesare amplasării unor instalaţii şi echipamente de cercetare în domeniul silvic;
e) terenurile necesare constituirii culoarului de frontieră şi a fâşiei de protecţie a frontierei de stat, cele destinate realizării unor obiective din cadrul Sistemului integrat de securizare a frontierei;
f) terenurile destinate realizării unor centre de antrenament la solicitarea instituţiilor din sistemul naţional de apărare şi ordine publică;
g) terenurile destinate extinderii zonei de siguranţă a liniilor electrice existente şi a infrastructurii de transport rutier şi feroviar.
(4) Schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor prevăzute la alin. (3) lit. a)-d) se face la solicitarea proprietarului/administratorului de fond forestier, a celor prevăzute la alin. (3) lit. e) şi f) se face la solicitarea instituţiilor din sistemul naţional de apărare şi ordine publică, iar a celor prevăzute la alin. (3) lit. g) se face la solicitarea deţinătorului obiectivului.
(5) Corecţia erorilor de încadrare în ceea ce priveşte categoriile de folosinţă, identificate cu ocazia elaborării/revizuirii amenajamentului silvic, este scutită de plata taxelor prevăzute la alin. (2).
(6) Exceptarea de la plata taxei echivalente cu taxa pentru scoaterea definitivă a terenurilor din FFN, prevăzută la art. 45 alin. (1) lit. a), pentru schimbarea categoriei de folosinţă silvică a terenurilor din FFN, ai cărei beneficiari sunt entităţi care desfăşoară activitate economică, se face cu respectarea legislaţiei europene şi naţionale în domeniul ajutorului de stat.