SECŢIUNEA 6 – Conservarea biodiversităţii

Proprietarul care intenţionează să transmită dreptul de proprietate asupra terenurilor din FFN încadrate în categoria ecosistemelor cu valoare ridicată de conservare sau în arii naturale protejate este obligat să informeze dobânditorul în legătură cu obligaţiile referitoare la conservarea biodiversităţii, cu minimum 30 de zile înainte de transmiterea dreptului de proprietate.

La elaborarea planurilor de management pentru ariile naturale protejate şi stabilirea măsurilor prevăzute de acestea se ţine cont de asigurarea accesului la resursele forestiere tradiţionale pentru comunităţile dependente critic de pădure, aşa cum sunt definite în prezenta lege.

(1) Pentru pădurile de pe raza teritorială a unităţii administrativ-teritoriale Ilfov sunt permise doar lucrări în scop de reconstrucţie ecologică, lucrări de împăduriri, reîmpăduriri şi completare a regenerării naturale, lucrări de îngrijire a culturilor şi seminţişurilor până la realizarea stării de masiv şi lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor din categoria degajărilor, depresajului, curăţirilor şi răriturilor şi extragerea produselor extraordinare de pe terenurile pentru care este aprobată scoaterea definitivă/ocuparea temporară, necesare realizării obiectivelor de utilitate publică, de interes naţional şi a produselor accidentale, aşa cum sunt prevăzute la art. 99 alin. (2) lit. c). În cazuri strict justificate, se poate proceda la doborârea arborilor care creează o stare de pericol pentru siguranţa utilizatorilor pădurii.
(2) Lucrările de rărituri prevăzute la alin. (1) ce implică tăieri de arbori se execută în perioada 1 noiembrie-31 martie a anului.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul pădurilor încadrate la tipul funcţional TI, se aplică regimul juridic specific acestei încadrări. În cazul pădurilor cuprinse în arii naturale protejate, în privinţa recoltării de lemn, se aplică măsurile cele mai restrictive dintre cele prevăzute în planul de management sau cele de la alin. (1).
(4) Titularii dreptului de proprietate privată asupra pădurilor de pe raza teritorială a unităţii administrativ-teritoriale Ilfov beneficiază de compensaţii, la cerere, pentru implementarea prevederilor alin. (1). Cuantumul şi metodologia acordării compensaţiilor sunt cele stabilite prin normele metodologice de acordare, utilizare şi control al compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă.

(1) Conservarea şi ameliorarea biodiversităţii pădurilor se realizează în concordanţă cu obiectivele de conservare, în mod unitar la nivel naţional, în baza măsurilor de gestionare aprobate prin normele tehnice.
(2) Obiectivele de conservare pentru pădurile situate în arii naturale protejate se stabilesc având în vedere cu prioritate menţinerea sau restabilirea stării de conservare favorabilă a habitatelor naturale. Amenajamentul silvic al acestor păduri este instrument de planificare pentru atingerea obiectivelor ariilor naturale protejate.
(3) În procesul de amenajare a pădurilor situate în arii naturale protejate prevederile planurilor de management sau, după caz, setul de măsuri minime de conservare ale ariilor naturale protejate cu care acestea se suprapun sunt prioritare în raport cu prevederile normelor tehnice.
(4) Amenajamentele silvice pentru terenurile din FFN incluse în arii naturale protejate preiau şi implementează măsurile de management din planurile de management aprobate sau măsurile minime de conservare dacă nu există planuri de management aprobate şi se armonizează prin încadrarea în categorii funcţionale specifice şi stabilirea de soluţii tehnice corespunzătoare.
(5) Amenajamentele silvice elaborate pentru pădurile situate în arii naturale protejate stau la baza acordării, pentru restricţiile impuse de măsurile prevăzute la alin. (4), a compensaţiilor aferente aplicării măsurilor de conservare din planurile de management ale ariilor naturale protejate; compensaţiile reprezintă contravaloarea produselor/serviciilor pe care proprietarii nu le recoltează sau de care nu beneficiază, după caz.

(1) Regenerarea pădurilor se realizează preponderent pe cale naturală din sămânţă, în vederea conservării diversităţii genetice a speciilor de arbori.
(2) În cazul regenerărilor artificiale, conservarea şi ameliorarea biodiversităţii pădurilor constituie principalul mijloc de creştere a rezilienţei acestora şi se asigură prin:
a) utilizarea resurselor genetice incluse în Catalogul naţional al materialelor de bază pentru producerea materialelor forestiere de reproducere, care se revizuieşte;
b) promovarea cu prioritate a speciilor autohtone;
c) utilizarea provenienţelor adaptate la condiţiile de vegetaţie.

(1) Se înfiinţează Catalogul naţional al ecosistemelor forestiere strict protejate, care se actualizează prin includerea de arborete identificate în baza unor criterii ştiinţifice aprobate de Autoritate.
(2) Ecosistemele cu valoare ridicată de conservare existente se declară cu acordul proprietarului şi se înscriu în Catalogul naţional al ecosistemelor forestiere strict protejate.
(3) Pădurile virgine şi cvasivirgine sunt strict protejate şi se includ în Catalogul naţional al pădurilor virgine şi cvasivirgine, parte integrantă a Catalogului naţional al ecosistemelor forestiere strict protejate.
(4) Arboretele nou-identificate, care îndeplinesc criteriile de încadrare în una dintre categoriile ecosistemelor forestiere cu valoare ridicată de conservare prevăzute la art. 86, se încadrează în categoria respectivă.
(5) Statul, atât la solicitarea proprietarului, cât şi din proprie iniţiativă, prin administratorul fondului forestier proprietate publică, achiziţionează cu prioritate terenuri din fondul forestier încadrate în categoria ecosistemelor cu valoare ridicată de conservare.

(1) Constituie ecosisteme forestiere cu valoare ridicată de conservare şi sunt strict protejate:
a) pădurile virgine şi cvasivirgine cuprinse în Catalogul naţional al pădurilor virgine şi cvasivirgine;
b) rezervaţiile ştiinţifice;
c) arboretele din rezervaţiile naturale cu regim strict de protecţie;
d) arboretele declarate monumente ale naturii;
e) arboretele din zonele strict protejate şi de protecţie integrală ale ariilor naturale protejate;
f) jnepenişurile din FFN;
g) pădurile incluse în patrimoniul UNESCO.
(2) Au valoare ridicată de conservare: arborii-habitat, arborii cu valoare deosebită identificaţi ca atare în diferite acte normative, arborii remarcabili din afara FFN, precum şi cei din FFN, arborii din insulele de îmbătrânire, precum şi habitate marginale naturale cu valoare conservativă care se găsesc pe terenurile neproductive din FFN sau de-a lungul apelor situate în FFN.

Realizarea obiectivelor de gospodărire a pădurilor şi de conservare a biodiversităţii şi funcţiilor acestora se monitorizează cu ajutorul unor indicatori de stare fundamentaţi ştiinţific şi reglementaţi prin normele tehnice din silvicultură, în conformitate cu art. 66 alin. (2).

(1) Proprietarii terenurilor din FFN, alţii decât statul, care aplică măsurile cu caracter obligatoriu necesare pentru conservarea şi ameliorarea biodiversităţii pădurilor, conform prevederilor art. 83 alin. (3), beneficiază de compensaţii financiare acordate de către stat pentru restricţiile impuse, conform metodologiei definite la art. 123 alin. (2).
(2) Proprietarii terenurilor din FFN, alţii decât statul, care îşi asumă angajamente de mediu, conform dispoziţiilor art. 83 alin. (4), prin care aplică măsuri de conservare a biodiversităţii beneficiază de stimulente financiare conform metodologiei definite la art. 123 alin. (2).

(1) Pentru conservarea sau, după caz, ameliorarea biodiversităţii pădurilor se vor lua în considerare cele 3 forme ale acesteia: diversitatea genetică, diversitatea speciilor, diversitatea ecosistemică.
(2) Conservarea şi ameliorarea biodiversităţii pădurilor se realizează prin:
a) adoptarea de măsuri specifice silviculturii apropiate de natură;
b) adoptarea de măsuri pentru crearea şi/sau menţinerea peisajului forestier mozaicat;
c) asigurarea conectivităţii ecologice, inclusiv prin coridoare ecologice;
d) menţinerea de lemn mort pe picior şi pe sol în limitele ecologice necesare;
e) menţinerea şi protejarea arborilor-habitat;
f) constituirea de insule de îmbătrânire ca arborete sau părţi de arborete;
g) menţinerea unui procent cât mai ridicat de păduri regenerate natural din sămânţă;
h) menţinerea sau, după caz, crearea unor culoare de vegetaţie forestieră în lungul cursurilor de apă;
i) menţinerea unui nivel ridicat de diversitate a speciilor de floră şi faună sălbatică prin ocrotirea elementelor de biodiversitate cu valoare deosebită definite prin normele tehnice.
(3) Nivelul de implementare a formelor şi modalităţilor de conservare şi ameliorare a biodiversităţii, cu caracter obligatoriu, este reglementat în normele tehnice prevăzute la art. 66 alin. (2).
(4) Nivelul de implementare a formelor şi modalităţilor de conservare şi ameliorare a biodiversităţii, recomandate cu caracter voluntar, este stabilit în ghidurile de bune practici prevăzute la art. 66 alin. (3).
(5) Planurile de management, planurile de reconstrucţie ecologică şi amenajamentele silvice cuprind măsuri de îmbunătăţire sau menţinere a biodiversităţii ecosistemelor forestiere.
(6) Proprietarul poate opta pentru implementarea unor măsuri de conservare, cu caracter voluntar, cu excepţia lucrărilor obligatorii de îngrijire prevăzute la art. 70.

(1) În perioada 15 martie-15 aprilie a fiecărui an, Autoritatea organizează „Luna plantării arborilor” în vederea promovării mijloacelor de limitare a efectelor schimbărilor climatice.
(2) „Luna plantării arborilor” se organizează cu participarea consiliilor judeţene, a prefecturilor, a primăriilor, a inspectoratelor şcolare teritoriale, a instituţiilor confesionale, a unităţilor militare, precum şi a altor instituţii publice.
(3) Cu prilejul organizării manifestărilor prevăzute la alin. (1), Autoritatea, prin unităţile aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea acesteia, pune la dispoziţia celor interesaţi materialul săditor şi logistica necesară.
(4) În perioada prevăzută la alin. (1), Autoritatea, administratorii pădurilor proprietate publică a statului şi ocoalele silvice de regim sunt obligaţi să desfăşoare acţiuni publice de popularizare şi educare privind rolul şi importanţa pădurii şi activităţi practice de realizare de plantaţii forestiere, întreţinere şi conducere a arboretelor.